Catalin Stefanescu - Prostimea

"Din negura timpului, la noi, înţelegerea profundă, adevărata situare a semnificaţiei cuvîntului popor s-a învecinat întotdeauna cu ideea, nu tocmai măgulitoare, de prostime. Norodul, gloata, masa, talpa ţării, sărăcimea, ţărănoii, plebea, prostimea, gherţoimea, ţopîrlănimea – sînt doar cîteva dintre cuvintele mai noi sau mai vechi ale limbii române care îmbrăţişează, cu grijă părintească, accepţiunea cuvîntului popor. "


"La noi, dragostea de tradiţie a fost mai puternică decît fluturarea idealurilor. Iar respectul pentru compatrioţi, consideraţia faţă de demnitate fiecăruia au trăit mai ales duminica, vag, la slujbă, prin amintirea iubirii aproapelui. Cu alte cuvinte, nu prea ne-a păsat de felul în care ne vedem pe noi înşine, nici ca indivizi, nici ca formă de existenţă comunitară. Aşa se face că, şi la ora asta, o dată pe an, de Ziua Naţională, ne ambalăm compatrioţii în cele mai frumoase cuvinte. În restul zilelor, dincolo de lumina reflectoarelor, turnăm în capul omului simplu cele mai sinistre zoaie. Multe dintre cuvintele pe care le folosim pentru compatrioţi sînt greu de reprodus aici. E clar însă că, dînd lucrurile pe faţă, mulţi dintre noi nu consideră că un om foarte simplu, neştiutor de carte, un rom, un homosexual, o persoană cu dizabilităţi, un om de altă etnie decît cea română sau aparţinînd altei biserici decît celei ortodoxe, ar putea fi ceea ce numim uncompatriot. Iar atunci cînd spunem prostime, acceptăm, fără să ne dăm seama, o formă cumplită de autoumilire, cu care ne-am obişnuit de multă vreme încoace, chiar dacă avem senzaţia că nu facem parte din această categorie.

Oamenii care îşi asumă explicit plasarea în categoria prostimii, femei şi bărbaţi în vîrstă, de la ţară, oameni care trăiesc în condiţii mizere, în oraşele mici sau în cartierele gri lăsate moştenire în marile oraşe de orînduirea comunistă, şomeri şi pensionari care nu mai înţeleg absolut nimic din ce se întîmplă în jurul lor, uriaşa masă de manevră care e măgulită la sărbători şi la alegeri se comportă exact aşa cum e denumită de secole încoace. Uneori, la ceasuri pe care nu le poate proroci nici cel mai sofisticat analist, această lume explodează. Iese din hipnoza televizorului şi dă buzna în stradă, cu energia frustrării adunate în atîta amar de vreme. Haosul în exprimare şi în comportament nu e dovada clară că prostimea îşi merită numele, dîndu-şi în petic din cauza năzăririlor unui imaginar primitiv. E, dimpotrivă, rezultatul direct al unui tratament neschimbat de secole. Produsul unei nepăsări incredibile şi al unei aroganţe ridicole a celor care îşi asumă jocul reprezentării maselor în diriguirea treburilor publice."

citeste tot articolul pe http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/prostimea