De la un cardiac, cordial De-aicea, de pe patul de spital, Pe care mă găsesc de vreme lungă, Consider că e-un gest profund moral Cuvântul meu la voi să mai ajungă. Mă monitorizează paznici minimi, Din maxima profesorului grijă, În jurul obositei mele inimi Să nu mă mai ajungă nicio schijă. Aud o ambulanţă revenind, Cu cine ştie ce bolnav aicea, Alarma mi se pare un colind Cu care se tratează cicatricea. Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei, Păziţi-vă şi inima, şi gândul, De nu doriţi să vină anii grei, Spitalul de urgenţă implorându-l. Eu vă salut de-a dreptul cordial, De-a dreptul cardiac, precum se ştie, Recunoscând că patul de spital Nu-i o alarmă, ci o garanţie. Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani, Eu însumi sunt mai omenos în toate, Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani Şi ţării mele minima dreptate. sursa : http://www.realitatea.net/adrian-paunescu-poezie-de-pe-patul-de-spital_767689.html