Cand ai nevoie de dragoste - Mircea Cartarescu

Cand ai nevoie de dragoste

cand ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
cand trebuie sa iubesti nu esti iubit.
cand esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
cand esti nefericit nu are sens sa o spui.
cand vrei sa strangi in brate nu ai pe cine.
cand vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
cand esti la pamant cine se intereseaza de tine?
cui ii pasa? cui o sa-i pese vreodata?
fii tu langa mine, gandeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta inca o ruptura.
fii langa mine, tine cu mine.
intelege-ma iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanenta.
hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
cand ai nevoie de dragoste.
cand trebuie sa iubesti nu esti iubit.
cand esti la pamant nici o femeie nu te cunoaste.

da labuta (vei da si boticul)

Cri, da-mi minuta si fii atenta:
e toamna arborescenta
si nori in amestec cu stele
curg peste autoturismele de pe sosele.
prin toamna privesti ca prin rigla de plastic
din clasa-ntiia: fantastic
se vedea-nvatatoarea ocolita de curcubeu.
traim intr-un televizor color
cu sonorul dat incetisor...
in culori peruzea, lila, ecosez
zimbim obraz linga obraz, impreuna
ca Frank Sinatra si Joan Baez
sau ca doi hamsteri sub un clar de luna.
Cri a mea, Cri
cu timplele sidefii.
mi-au cam iesit fumurile de celebritate din cap
si viata literara mi se pare mai departe decit insulele Malvine
si fisnetele de pe strada mi se par pure obiecte estetice...
nu imi mai decupez cronicile din reviste,
nu mai "acord" interviuri:
tot ce a fost genialoid in mine ma face acum sa zimbesc.
stii cit ma obseda structura materiei? cit il iubeam pe Dylan Thomas?
stii cum plingeam ascultind "E perfect, mama"?
acum mentalitatea mea de producator s-a transformat intr-una de
consumator
si nu mai simt nevoia sa-mi cultiv obsesiile,
sa-mi intretin nefericirea.
visatoria mea trista s-a resorbit
acum, cmd ai rasarit
deasupra mea, cu neoane curbe, de curcubeu.
Cri, draga eu.
trec autoturisme absente
pe sosele fluorescente.
va veni spic de zapada
si va fi altfel colorata fiecare piatra de pe strada
o sa viscoleasca peste parbrize, capote
iar noi, sub plapuma de satin
vom citi la caldura Truman Capote
in miros de scortisoara si vin.
in televizorul color
cu sonorul dat incetisor
din parul tau oricare fir, suvita si franj
va fi dublat cu frez, ciclamen si oranj
(culorile nefiind bine reglate),
Cri a mea cu tlmple perlate.
stiu acum ca viata exista ca sa fie traita
asta inveti de fapt de la o femeie: ca nu esti nemuritor
ca nu esti tot una cu universul chiar daca esti un mic univers.
stiu acum ca nici un poem nu a schimbat viata nimanui.
da labuta (vei da si boticul)
toamna lsi agata baticul
in pomii turcoaz.
noi hoinarim prin fototapetul cu frunze galbui si cer de atlaz.

Câteva cuvinte despre Ioana

Citeam Kundera cu micul dictionar francez-roman pe piept
si ea mi se juca feroce cu degetele miinii:
baga unul in gura si iI molfaia, milriind, cu gingiile.
Apoi am luat-o pe piept: se uita tinta m carte,
atenta, de parca stia sa citeasca
si atunci m-am gindit: "Ioana,
ma laud tuturor ca esti cel mai bun produs al meu, ca esti
mai presus de literatura
dar asa te scot din literatura
adica din viata mea.
Ioana, ca sa fii in literatura si in afara ei
ma gindesc sa scriu un poem despre tine."
2
La Bogdan cu M.D.G. Bogdan s-a dus sa se rada,
eu si M.D.G. raminind sa ne conversam. Dar tac cu incapatinare.
Ma uit pe un album Dali. E penibil,
caci eu si Mihai sintem prieteni. Dar ce sa ne spunem?
In fine (ah, si la pick-up o selectie "Wings")
palavragim despre copii.
Ma trezesc ca ii spun "Stii, e foarte misto sa cresti un copil,
dar sa vorbesti despre asta e teribil de greu, practic dragostea
pentru copilul tau e o tema inutilizabila in literatura
(evit cit pot cuvintul "poezie")
fiindca orice ai zice, e ceva melodramatic... Asta-i partea proasta."
"E, si tu acum, chiar asa, totul de vinzare..."
"Dar sigur ca totul de vinzare daca esti profesionist" - si
am tacut brusc
fiindca nu credeam asta
si nu stiu de ce am spus-o.
Apoi a venit Bogdan si am plecat la cenaclu.
3
Ioana si Cri: doua fetite, doua surori.
Fetele mele. Ma pomenesc
ca li spun "Cri" Ioanei si invers. Cri mai pastreaza
panglicile de bumbac care le fusesera legate la incheietura,
in Maternitate si care purtau acelasi numar
cu creion chimic
Cind Cri o sa aiba 36 de ani, Ioana va avea 16
eu 47 - cine, cine vom fi atunci?
4
Fetele-s dincolo
Cri ii face baie-n cada de plastic roz
iar Simona se holbeaza ca la alta minune. Puiul de om
ca o maimutica mirata bitiie capul ud. Eu si Bogdan
stam in bucatarie cu paharutele de Havana Club.
- Sint foarte fericit, ii spun si simt adrenalina sau ce o fi
invadindu-mi fata si facindu-ma sa lacrimez. (Imi dau seama
ca sint sentimentaloid, dar stimulat putin
de romul cubanez, ma simt chiar foarte fericit.)
Toate ochiurile aragazului ard cu petale albastre.
- Da, mai Mircione, tocmai ma gindeam
cum iti citeam jurnalul, ce chestie -
doar acum citiva ani vorbeai doar de singuratate
scriai "Relatii cu L. (sa zicem). Poate iese ceva de aici". Si uite
acum ai nevasta, copil...
Bogdan, ma gindesc eu, ar fi un tata excelent (poate cam pisalog)...
Mai palavragim ceva si ne cheama fetele
sa vedem pisoiul infofolit in prosop
zgiindu-se la noi. Ea bea laptele si adoarme
iar noi (care eram pusti, pusti acum citiva ani)
trecem in sufragerie si ne conversam si ne tratam ca oamenii mari.
5
La aproape cinci luni gigilicea nu-i deloc conventionala
(scriu poemul acesta in lipsa unei fotografii)
are deja soldulete de gagica si ochi oblici, nitel lenevosi
nu degeaba maica-sii i se zicea Turcoaica.
Atunci cind urla de foame face pandalii si istericale
de-ti vine s-o stringi de git,
dar e draguta de obicei si ne lasa noptile sa dormim.
Creierul ei de aproximativ 500 de grame
va creste rapid, cel mai rapid dintre toate organele
ca o pasare intr-o colivie de cartilagii
Daca ar creste continuu si dupa adolescenta
Ioana ar deveni nemuritoare.
Stiu, acum, cind mi-o imaginez (ea se joaca dincolo cu minutele)
ca asa va fi, ca ea nu va muri niciodata.
6
Cu M.M., la "Cartea romaneascaa. Apoi in masina lui
explicindu-mi de ce n-am aparut in antologia din Italia "Stii,
Cugno asta... eu i-am dat textele tale... dar nu i-au iesit..."
Si alte chestii literare care nu conteaza aici. Dar apoi-
"Te-ai insurat. Cine te-a pacalit?" Iar din capul meu iesind un
balonas
cu traznete, capete de mort si sticlute de otrava.
Cind i-am spus ca mai degraba eu am pacalit-o
a schimbat foaia si a trecut la sfaturi: ca e bine ca-mi iubesc
nevasta
dar pentru scris nu prea-i bine
ca am nevoie din cind m cind de o fuga, uite, el
are sansa pendularii asteia...
Fiecare cu sansa lui, ii zic si cobor la Coada Calului,
apoi o iau pe lmga Inter si... spre casa.
O gasesc pe Kitty cu Ioana in brate.
O pup si ea miauna alintat:
Ia uite! A mincat 180 de grame!
7
"O inima de tata! Miracol al paternitatii!"
Asa sa exclami, cititorule, lecturind acestea.
Dar cum dracu sa spui intr-un poem ca-ti iubesti fetita?
Incearca, si-o sa vezi ce greu e.
Nici nu exista o traditie Q Bucuta cu melodramatismele lui,
cu prunculetul Iisus si cam atit. La fel, e atlt de penibil sa spui
ca-tii iubesti nevasta. Si totusi poezia-i facuta
ca sa-ti exprimi sentimentele. Gaseste o forma
cind nu exista nici o forma. Cind aproape toata poezia secolului
este decorativa, abstracta.
Dar fetele mele, si cea mica, si cea mijlocie
sint reale, iar ce simt pentru ele (cind nu ma enerveaza prea tare) e
adevarat.
8
Deci, Ioana, iubesc forma turtita a nasului tau
narile tale largi si gingia de jos
cu doua umflaturi unde vor iesi dintii;
Iubesc mica ta pata cafenie de pe spate (Cri ar fi furat o maslina) si
nu cred
ca din cauza asta nu vei putea purta costum de baie din doua piese;
abia astept sa intelegi ce-ti spun: vor fi doar cuvinte dragi;
astept sa te poti bucura de pomul de iarna, de Jucarii,
sa ti se largeasca inima, sa-ti creasca parul, capacitatea toracica,
sa devii inteligenta, sa te joci cu plastilina
sa te amorezezi mai tirziu
sa ne raspunzi obraznic, sa ne spui
ca "nu ne-ai cerut tu sa te facem", si "ce-ati facut voi pentru mine?"
sa-ncerci sa fugi de-acasa, sa te-mbraci la moda
etc., etc., dar la maturitate
sa-ncerci sa tii la noi si sa inelegi mirata ca nu e greu deloc
si cind vei avea o fata sa-i spui Cristina.
Iar viata noastra va trece. ("Asa de rau mi-a parut
cind am trecut de 40 de ani, nici nu pot sa va spun, fetelor"
zicea o colega din cancelarie
iar fetele
cam toate de peste 50 se oprira o clipa din discutia lor despre boli
ingrozitoare, si una a raspuns resemnata: "Da, a trecut viata.
Nici nu-ti dai seama cind trece").
Noi, Cri, as vrea sa imbatrinim impreuna
s-o ajutam pe Ioana sa traiasca (ma-ntreb ce vremuri va apuca)
Si sa fim prieteni mereu. Sa nu ne devenim nesuferiti
sa nu ne incapatinam in certuri.
Sa ne fim dragi mereu.
9
Apoi, de mina
sa ajungem m fata unei porti uriase
cu sculpturi reci, nu prea expresive:
ingeri de granit, cu aripi sparte.
Sa batem: Bang! si sa intram
pe toboganul de singe
prin gitul napircii s-alunecam,
prin matele cirtitei,
prin radacinile trandafirului
pina in floarea cea galbena...
Nu ti-as da drumul la mina, Cri, nu ti-as da drumul
iar daca poteca se va bifurca
vom impietri acolo, la rascruce
si vom ramine acolo in tara mserarii
doua statui colosale, Mama si Tata, de granit cenusiu.

Toamna cu luna anii '60

Toamna cu luna
cind porti peste pulovar o niciodata captusita cu totdeauna
cind stii ca ai mai iubit si ai sa mai iubesti
printre taxiuri nefiresti.
Toamna cu luna
cind cabinele de telefon scinteiaza
cind stii ca nimic nu dureaza
cind pina si vitrinele graseiaza
si vocea le tremura, si serviciile de portelan se fac zob.
Toamna de stlcla
cind magnetofoanele se fac zob
cind mixerele de plastic palesc
cind aspiratorul asuda rece
cind trusa de surubelnite hohoteste
cind masina de spalat cu ochiul rotund
si coniacul cu patru stele
se-ngalbenesc si cad de pe ramura mintii mele
si toamna de vermut se crede tinara uneori...
Noi n-o sa mai tinem unul la altul.
N-o sa ne mai faca placere sa ne vedem fetele, rietul.
Noi n-o sa ne casatorim,
n-o sa avem copii
si n-o sa imbatrinim impreuna.
Mi-e asa de clar lucrul asta acum.
Iar vietile noastre n-or sa fie indelungate
ci scurte, haotice.
Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte
august, decembrie, aprilie...
Toamna cu luna
as vrea atit de tare sa fim acum impreuna
sa privim vitrinele impreuna
sa numaram taxiurile impreuna
si sa ne ninga frunzele-ngalbenite.

Poeme de amor

Pentru artist, femeia nu-i femeie
ci mai curind ea seaman-a barbat
caci harul lui abia atunci scinteie
cind de-un suris se lasa fecundat
Abia atunci gindirea sa adinca
ramine grea, si plina e de rod
cind luntrea i se sparge ca de-o stinca
in tandari, de al rochiei izvod.
Artistul e-a domnitei lui mireasa
si-n grele chinuri naste mintea sa;
desi din carnea lui a fost sa iasa,
poemul e asemeni si cu ea.
Patrunde, deci, din nou in al meu gind,
sa-ti nasc copii, ce n-or muri curind.

Rana

vai mie, rana s-a inchis
vai, singele s-a uscat
si a facut coaja.
oh, doamne, m-am vindecat!
de-acum o sa ma mestece fericirea
o sa ma sfirtece seninatatea
si nebunia care a fost n-o sa mai fie de-acum niciodata,
nu, n-o sa-i mai sarut umarul.
viata o sa-mi treaca in pace si armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sanatatea o sa-mi manince plaminii.
ratiunea o sa-mi sfisie creierul.
vai, rana, rana mea draga
rana placuta vietii mele
rana pentru care am trait, pe care mi-am zgindarit-o cu unghiil
s-a inchis. oh, doamne, sint vindecat!
si niciodata febra n-o sa-mi mai aprinda
veioza vietii pina la ars.
II
sa accept evidenta: nu mai pot sa scriu poezie.
nu mai sint in stare, ceva in mine nu mai colaboreaza.
am scris ani de zile cu ura, cu dragoste, iar acum
creierul meu e mort.
am pornit la maraton ca pe suta de metri
am vrut totul deodata, am vrut sa-mi innebunesc cititorul.
am uitat ca viata e lunga.
nu-mi imaginam ca o data ma voi opri, voi plati
ca tot ce am facut vreodata se va intoarce impotriva mea
si nu voi putea sa ma ajung din urma
si orice incercare de a mai face ceva
va fi o noua dezamagire.
ce voi mai scrie inca patruzeci de ani?
o sa string din masele, o sa scriu articolase de critica
sau cine stie ce amintiri
o sa suport condescendenta tinerilor, o sa las nasul in jos
cind o sa vina vorba despre poezie, o sa fac traduceri
ca sa nu ma uite lumea, ca sa para ca mai traiesc.
sau o sa-mi public cindva un volum de versuri din tinerete
atit de proaste, ca nu le bagasem in nici o carte
si o sa am un succes "de prestigiu", mi se va spune "autorul
poemelor de amor",
precursorul a dumnezeu stie ce poezie va mai fi pe atunci...
nu stiu, nu stiu...
prieteni mai tineri, sa nu faceti ca mine.
calculati-va poezia pentru saizeci de ani.
eu? nu stiu ce drum sa mai apuc, ce s-ar mai putea face
si nu stiu ce trebuie sa mai simt si ce mai pot sa imaginez.
de data asta chiar cred ca mi s-a infundat.
voi fi un poet batrin, care n-a mai scris de decenii
un supravietuitor al propriei morti
si care mai bine n-ar fi facut nimic niciodata.
III
oare s-a terminat viata? oare sint terminat?
sint un esec? voi fi pulbere?
va veni moartea iar tu ma vei dispretui.
va fi groaznic, groaznic.
voi fi singur, mai singur decit toti oamenii, singur.
fara nimeni, fara odihna.
voi intelege totul, ah, intelege-ma, si toti ma vor iubi,
toti isi vor aduce aminte.
sint pierdut, pierdut.
musca-mi tu gura.
o sa ploua nasol pe drumuri, o sa fim uzi pin-la piele.
o sa invatam sa urim
va veni toamna, toamna mintii, inecul.
vom avea gura moale si calda, va veni luna
vor veni norii sa ne cunoasca
si vom muri, vom face dragoste.
da, da, stai acum linga mine, priveste-ma. sint terminat, terminat.
va fi numai moarte in jur.
stelele vor fi moarte, bot linga bot ca niste ciini de pe strazi.
vor muri unghiile.
gata. stai linga mine. a avut rost?
ne-am trezit traind.
a fost groaznic: am trait.
a fost groaznic, groaznic.

sa ne iubim, chera mu

sa ne iubim, chera mu, sa ne iubim tujur
ca mâine vom fi prada inundatiilor, surparilor de teren, betiilor crâncene,
ca mâine un ieri cu labe de paianjen de fân îti va umbla în cârliontii de florio ai coiffurii
zapacindu-te, ambetandu-te . . .
sa sim tandri, bâigui poligonul catelu lipindu-si irisii
de soldurile voluptoase ale autobazei filaret
sa fim tandri, singuratatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
sa fim tandri, mai zise o musca.
primavara ne lingea ca un pechinez pe fata, pe mâini
ne facea sa ne întrebam ce gust om avea pe limba infinita a noptii plina de autocare si stele,
primavara ne mângâia depasind uneori limitele maternitatii sau prieteniei nevinovate
aratându-si provocatori sânii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
oh, mai ramâi, sopti lustra catre o scama de pe covor,
nu vrei sa te urci la mine? bem ceva, ascultam muzica, îti arat biblioteca . . .
nu vrei sa ramâi in noaptea asta la mine?
sa ne tinem de mâna, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tabla din vitrina cu jucarii.
sa ne iubim, sa ne amam, sa crestem si sa ne înmultim
cântau tergarulile si velurul, drilul si chembrica pe gabroveni
le raspundeau pâna la raguseala plutonierii si norisorii
sa facem chestia aia, gâfâiau frizeriile.
ca niste becuri electrice legate în serie
nervii plezneau pe antebrat, venele se umflau pe torace,
în nari analizatorii mirosului îsi încuiai paltoanele în dulapuri
si indicele de refractie îsi halea sandviciul cu carne de pui
în holbarea perversa a ochiului.
ce de ocheade, câte accidente din neatentie,
conturi încheiate, polite platite,
îngerasule, stranuta plamânul când se privi in oglinda
si vazând în urma lui o uzina.
primavara ne întindea pe pâine felia groasa de televizor
mintea noastra era îmbâcsita de proiecte de agrasiune, deja vedeam microcosmosul împânzit de transee,
deja visam la putere, la krakatit, la mirosul de blana de vulpe al omului invizibil
la ochii catifelati ai omului care trece prin zid ...
creierul nostru îsi amintea de când statea ghemuit
de când pulsa, de când palpita, fojgaia, colcaia, misuna, serpuia
antebratul îsi defula în aerul slabanog sentimentul de a avea pene,
urechea - sentimentul de a fi auzit boncaluitul triceratopsului
si bulele de hidrogen pleznind malaria peste fata.
ai încredere în mine, gânguri flora intestinala
întinzându-se voluptos în bratele groazei
care purta în acea seara un costum simplu, cambrat, tineresc,
da-mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism,
crudelo, nu ma chinui, rânjea maxilarul spre maxilar.
venea seara, orasul se anima,
venea noapteam strazile sfârâiau ca sifonul,
sa fim tandri, loz necâstigator, sa fim tandri, batator de covoare,
sa ne iubim, robinete, sa facem excursii, mapa de plicuri!
în rochii de moloz si nuiele verzi, de mezeluri si de brânzeturi,
spoite cu vodca si motorina emotiile iesisera la agatat.
prin ganguri si pasaje acoperite cu geam colorat
câte un pisoi zgâria în ladita vreunui dafin
si în berarii ospatarele se lasau desurubate de vii contra cost.
sa ne iubim, unamuno, nebuno, sa ne iubim, chera mu,
si apoi sa ne-nselam cu chibritele, cu patentul, cu pasta de dinti,
sa ignoram influenta exercitata în psihicul nostru
de complexul lui grozavesti.
primavara priveste galbena sin stratosfera, gâdilata de ozon si de ioni,
sa ne cunoastem mai bine, melcule, zice,
sa ne îmbratisam, depoule, hârtiuto, tomberonule ...
iar noi la tâsnitoarea din capatul aleii alexandru ne stropeam unul pe altul cu apa
chiar lânga policlinica, si pâna si copacii
miroseau a dentist

Stelute n genele ei

Ningea pe Colentina si erau stelute in genele ei.
Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru
si erau stelute, stelute, stelute in genele ei.
Ningea, ningea, ningea peste Colentina
demult, demult...
da, dragii mosului, erau...
erau stelute in genele ei.
Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB
ningea pe mustata mea si pe gagica in rosu de alaturi
tramvaiele aveau stergatoare de parbriz si erau... hai, toti in cor:
erau stelute in genele ei.
Eram student, era studenta
eram eminent, era iminenta
si erau stelute in genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci
maxi-taxiurile abia infiintate
mergeau toate pe patru roate
si erau stelute in genele ei.
Ningea usurel, cu fulgi catifelati peste fabrica Stela
peste blocul lui Ghiu, peste pomii inzapeziti...
Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonor
asa ca nu mai stiu ce spunea.
Ea ma tinea de mina si tramvaiul patru trecea
si ningea si erau... da... da, dragii mosului...
Eu eram copil, ea era o copila
eu stateam la bloc, ea statea la vila
si erau stelute in genele ei.
Eu aveam viziuni, ea avea pandalii
restul e in "Poeme de-amor", precum stii
dar lasati-o balta, copii:
erau stelute in genele ei.
CORUL: Erau stelute, erau stelute, erau stelu-u-ute
In ge...eeneee...leeeee... nele eeeeeeeeei!
Aici poemul ar trebui sa se incheie
dar nu inainte de-a va da o cheie
a-ntregii intimplari:
Ea e o fata de peste blocuri si mari
acum e maritata, gravida, n-are nici o importanta.
Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului
Acum nu mai sint stelute in genele ei.
Acum nu mai e nici o steluta in genele ei.
Asa, ca sa stiti, dragii mosului.