Adrian Trasca - poezii

Tu
Esti!
Inima
Uluind?,
Bucurînd?,
Exultînd?,
Strig?:
Ce bine!
"TU"

Tu esti ... esti ...
De cate ori el a spus cine si ce esti tu!
Si de cate ori tu erai alta
iar el era altul.
S-a nimerit chiar ca el sa fie acelasi
si ea sa fie alta,
chiar ea sa fie aceeasi
si el sa fie altul.
S-a nimerit insa ca mereu ea sa fie tu
o data, de doua ori, dar cel putin o data.
Si azi e randul tau;
Randul tau sa fii tu.
Ce-as mai putea s-adaug ?
El a spus tot, dar tot nu e de-ajuns.
Dulce suferinta, minune dureroasa,
nor, piatra, vant, pamant,
privire,-mbratisare, sarut -
nu e de-ajuns.
Tu esti ...
Tu esti.
Iar eu Te iubesc.


Vînt

Timpul trece, iubirea ramine!
Si mereu eu ma gindesc la tine.
Nu ploua ... dar e frig ... e frig ... e frig.
Un nume am pe buze. Sa il strig ?
Numele tau, pe care vreau sa-l uit,
Dar il iubesc, nu-l strig, nu-l pun in vint.
Si timpul trece, iubirea ramine,
Si mereu eu ma gindesc la tine.
E toamna iar linga fereastra ta,
Iar Luna a cazut pe fata mea,
In soapta a-nceput a-mi spune:
"Degeaba vrei s-o uiti. Stii bine:
Timpul trece, iubirea ramine!"
Si mereu eu ma gindesc la tine.

Sunt trist

Revin la ganduri mai bune
vazandu-te,
visandu-te.
Ca o sfera cu ghimpi
vad viitorul nostru.
O zi.
Atat
e viitorul nostru.
Nici mai mult,
nici mai putin
de-o zi.
Ziua in care vei descoperi
porcul din mine.
Egoist
si neindurator.

Nu-ti pot oferi eternitatea.

Nu-ti pot oferi eternitatea
Aceasta
e posesia lui Dumnezeu.
Problema e
- ca intotdeauna e o problema -
ca nu-ti pot oferi decat o clipa,
un moment,
din timpul alocat mie.
Un moment
de savoare.
Apoi zeci de tristete.

Pacatos

In gand ti-am facut propuneri indecente.
Mi-am umplut mainile
si coastele
de pacate.
Pacate capitale,
perverse,
despre care tu nu stiai nimic
desi poate-ai fi vrut sa stii.
Nestiind nimic
te-am pastrat nepatata.
Doar Dumnezeu stiae
gandurile mele indecente.

Curajul de a pasi in neant
(Sinucigasului din mine)

Oricand,
oriunde
un bloc de 8 etaje iti poate fi
o rampa de lansare.
Spre pamant.
*Spre cer.
Coborand in viteza pe langa etaje
norii se vor apropia
totusi.
Iti vor inconjura fata
strivita
ce va exista doar in ceata lor.
Iti vor inconjura mainile
frante
si degete prin care-ai spus "Te iubesc!"
Iti vor inconjura trupul
de alb
si flori frumoase vor rasari din el.
Adio
gand nebun de iubire,
Adio
dor de fericire
Adio, tu,
iubita mea
Adio-ti cer / si inima.
Sangele scurs din venele-antebratului
si-a-mprastiat iubirea pe asfalt.
Talpi de cauciuc
vor trece pe-aici cand va fi sters.
Talpi
de cauciuc.

Imi vine sa rad!

Atat hulita moarte e alba
si e o linistire.
A unui vis,
a unui "Te iubesc!"
E un vartej ce iese din pupile
pe marginea ochiului,
pe umeri calcand
si inima obosita.
E un cerc
facut din bratele ce vor sa tina Pamantul.
E alb.
E bine.
Curaj!

Vesel

Nasul nu mai vrea sa respire.
Mainile nu mai vor sa iubeasca.
Ochii nu mai vor sa citeasca.
Lemnul nu mai este lemn.
Iubita e in sfarsit la trecut.
Iar gandurile s-au contopit
intr-un suvoi
de lava
ce lasa un gol in stomac.
Dansez in ceata alba,
cand lent,
cand navalnic,
iar spinul din inima e vesel de dureros.
Tu ai murit - esti doar o amintire -
eu am murit -
sunt doar un dans in nori -
sunt brate de alb,
ganduri de alb,
stele de alb.
S-a stabilit!
Moartea e alba!

Ganduri de decedat

Cand sfera s-a spart in bucati
mi-am zis
"Gasesc alta!"
Cand cubul s-a rupt la un colt
mi-a spus
"Mai e alt a!"
Cand si linia dreapta e stramba ...