Mircea Dinescu - poezii

Sînt tînar Doamna

Sînt tînar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav îmi cara fecioarele prin sînge,
cum as putea întoarce copilul care-am fost
cînd carnea-mi înfloreste si doar uitarea plînge.
Sînt tînar, Doamnî, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,
dar bulgari de lumina dac-as mînca, satul
nu m-as încape în pielea mea de tigru.
Sînt tînar, Doamna, tînar cu spatele frumos
si vreau drept hrana lapte din sfîrcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele-n os
si sa dezmint zapada pierdut în pirueta.
Sînt tînar, Doamna, înca aripile ma tin
chiar de ating pamîntul pe-aproape cu genunchii,
aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgînd printr-însa bunicile si unchii.
Sînt tînar, Doamna, tînar, de-aceea nu te cred,
oricît mi-ai spune, timpul nu îsi ascute gheara
desi arcasii cetii spre mine îsi reped
sagetile vestirii. Sînt tînar. Buna seara!


MIREASMA OREI
Iluzia de zahar s-o frîngem pe genunchi
mireasma orei lasa în noi mai mult eroare,
de parca nimfe albe s-ar dezbraca în trunchi
ademenind strainii în scorburi de racoare.
Si staulul primeste la iesle un pian,
magii colinda steaua prin pulpele femeii,
din plictiseala urca Sisif un bolovan
Si pacaaeste nu stiu a cîta oara zeii,
o limba de zapada vorbeste-n vara stins
În stelele stiute oficiaza vinul,
un sarpe leaga roua edenului încins
cînd azvîrlim cu pietre si calarim destinul.


FUGA ÎN DOI
Este-n noi o spaima care ne doboara
bate vînt din lucruri poate dinadins,
sufletu-i o luntre spre odinioara
carnea dulce vîsla, ochiul necuprins.
Rupti din soare-s mînjii, îi asteapta hatul,
gloria carutei - glorie pe roti,
ochelari de piele marginind ospatul
fara ca privirea sa-nfloreasca-n parti.
Noi vom umple caii gata de plecare
adunati în plasa ierburilor vechi,
steaua cea aleasa poate fi oricare -
În singuratate alergam perechi.


METAMORFOZA XX
Cînd exista doar praf de pusca
parca eram mult mai cuminti,
puterea ne latra din cusca
Si libertatea din parinti.
Acum am inventat de toate
Si doar pe noi ne-am cam uitat,
tot ce se poate - nu-i pe roate
ce nu se poate - ne e dat.
Eden cu pîrghii si cu sfere
prea multa muzica-n metal,
atomul tot ce vede cere
ca un nebun într-un spital.
Si daca mor poeti pe harpa
Împinsi de vidul din cuvînt,
sa inventam putina iarba
sau complicate mori de vînt.


SUB CERUL ASTEPTARII
Simt nevoia sa ascult un sînge,
amfora subtire a femeii,
cînd o parte-a trupului meu plînge
iar în alta odihnesc toti zeii.
Ma vîneaza somnul lînga pleoape
lacate de iarba sa îmi urce,
ca o piatra coborîta-n ape
Stiu masura lunecarii dulce.
Dar se surpa ora si nisipul
Îmi dezleaga spaima de tacere,
o sa strig pîna se-aprinde chipul
sîngelui meu treaz care te cere.


SPECTACOL
Nu cauta în mine ce n-ai sperat nici tu
o muzica în univers decide
cîti îngeri vor zbura din crisalide
cîte femei vor spune carnii - nu.
Si pietrele bolborosesc un nume
Si marul putred fecundeaza sori,
noi atîrnam de sfîrcul unei sfori
miscîndu-ne în teatrul sfintei glume,
Si ne visam ba printi, ba cersetori,
pe cînd cei multi dorm surîzînd pe blide
iar restul mai înalta piramide,
toti sub cortina putrezilor nori.


Trista deturnare a sinucigasului

Ti-ai uitat Doamne în om
sclipatul sculei tale de-argint
ca un chirurg distrat
ce coase-n pielea pacientului bisturiul si foarfeca.
Altfel de unde aceasta disperare fara adresa
ironia acestor lacrimi de împrumut?
Epilepticul electrocutat de un înger
ramîne gravid,
dar cine sa-l moseasca si sa-i scoata
reveria din tîmpla?
Sinucigasul din melancolie
se-arunca de pe catedrala Notre-Dame
si striveste-un copil în cadere.
Cine l-a condamnat în zbor sa devina ucigas de copii?
Nu degeaba scriau derbedeii pe ziduri
"loc de lovit cu capul",
acordîndu-ti o sansa în plus sa verifici
daca moartea îti apartine de drept,
daca moartea e o afacere strict personala.

Balada celui plecat

Am iubit urite dar destepte
si frumoase fara capatii,
n-am avut inbirea cea dintii
n-a avut rabdare sa m-astepte.

Ingerul ca unghia intoarsa
mi-a crescut în carne dimpotriva,
mi-ati adus la nastere coliva
si la groapa dric cu cioc de barza.

Zilele bolesc pe-aici ca anii,
anii - zilieri trecuti prin ferma.
Va uitarati cu binoclu-n sperma
cum vislesc stramosii mei, tiganii.

Haida-de! De-a lungul si de-a latul
m-ati vinat când nu eram acasa.
Chiar si-acum când stau intins pe masa
eu sositul rid de eu plecatul.