Daniel Dragan - umbra

Umbra

Cuvintele au umbra
ca pietrele de hotar
ca arborii si vita de vie
ca adevarul
dincolo de care

e inca ceva.



Accident cosmic

De când a cazut peste mine o stea,
am o rana cu floare la umarul stâng,
o frunza uscata infasura inima mea
si venele ca niste bretele interioare ma~ trang.

Alergam dupa o bicicleta salbateca,
fenomenele cosmice nu ma~ interesau,
îmi spuneam incurajandu-ma~ poata ca
lupii-ndrazneala sa~-adulmece n-au.

Linistit, alergam linistit
dupa o bicicleta salbateca.
M-a lovit drept în umar, cazand m-a lovit
steaua aceea romantica.

Nicaieri n-a mai fost cum era,
vulturii zburau cu aripi de gresie
peste rana care darnic se deschidea,
floarea n-avea nici o impresie.

Glasul meu s-a întors catre mine, si azi
suna-n mine ca doar eu sa~-l aud.
Ploile cosmice cad peste brazi,
sufletu-mi este rece si ud.



Hohote mari auzind

Tanara femeie nu exista decât în zile cu sot,
rupea macaroane deasupra oalei cu supa
si macaroanele trozneau ca sentimentele
vreascuri calcate-n picioare.

De ce razi?
Intreba el hohote mari auzind.

Nicaieri nu se mai afla pentru el
o alta oala cu supa.
Nicaieri nu se mai afla pentru ea
o alta oala cu supa