Rapa nemerniciei noastre - Grigore Cartianu

Cati copii trebuie sa mai moara inainte de a se naste?

Cutremuratoare informatiile si imaginile venite de la Gropnita, din strafundurile judetului Iasi! Proportiile nenorocirii au fost redate elocvent de Gabriel Avadanii, ciobanul care a descoperit totul: „Am vazut cinci sau sase copii mici imprastiati pe jos. Intr-un sac albastru mai erau si altii, dar mi-a fost frica sa-i numar”.
Cifrele exacte au fost comunicate de politisti si medicii legisti: in rapa se aflau 80 de cadavre ale unor copii nenascuti. Toti fusesera avortati in urma cu zece ani, pe cand aveau intre doua luni si jumatate (cei mai mici) si cinci luni si jumatate. Din 1995 pana luna trecuta au stat in formol, ca „material biologic” numai bun de studiat la Facultatea de Medicina din Iasi.
In fata unei asemenea grozavii, iti vine sa urli cat sa se auda din vagaunile Gropnitei pana in palatele Capitalei: Doamne, cat de mare poate fi nemernicia umana? Cu ce au gresit copiii aceia ca sa fie condamnati de doua ori? Prima data, cand au fost asasinati in culcusul pe care-l credeau cel mai sigur din lume: pantecul mamei lor. A doua oara, cand au fost aruncati in rapa intunecoasa, sa-i sfasie lighioanele padurii.
Intamplarea de la Gropnita redeschide o rana dureroasa: avorturile in masa ce au urmat prabusirii comunismului. Aberanta interdictie impusa de Ceausescu a mutat intreruperile de sarcina din cabinetele medicale in garsoniere clandestine. Deseori, numarul victimelor-copii a fost ingrosat de cel al victimelor-mame. Dar, dupa ‘89, simpla legalizare a avorturilor a dus la o catastrofa la fel de mare. Masura n-a fost insotita, cum era normal, de o campanie de educare a posibilelor mame.
Statul mineresc al anilor ‘90 n-avea timp de asemenea „maruntisuri”. Trebuia sa rezolve probleme mai importante: devalizarea bancilor, casapirea studentilor, discreditarea intelectualilor, intimidarea opozitiei, stergerea urmelor crimelor. Altfel spus, acapararea puterii politico-economice.
Intre timp, Romania s-a mai normalizat, dar macelarirea copiilor nenascuti continua. Nici acum, dupa 16 ani de la caderea lui Ceausescu, statul nu deruleaza campanii de educare anti-avort. Fete de 19-20 de ani se trezesc, dupa aventuri specifice varstei, in fata unei dileme dureroase. Daca duc sarcina la capat, le reneaga parintii, vecinii, profesorii, colegii si toate matusele. Daca avorteaza... In Romania exista multe sate ori targuri cu mentalitati de Ev Mediu. Ignoranta unor tinere, ori chiar a unor femei mature, nu gaseste antidot in institutii infiintate tocmai pentru a le intinde o mana de ajutor. Pentru multe dintre ele, metodele contraceptive sunt „ceva rusinos”. Si mai multe nu au habar cati bani le garanteaza legea pentru cresterea copilului. Daca ar sti toate astea, fie nu ar mai ajunge la sarcini nedorite, fie ar naste copii in loc sa-i omoare.
Daca iubirea din care au fost zamisliti i-ar fi ocrotit mai mult decat cateva luni, cei 80 de fetusi gasiti in rapa ar fi fost acum tot atatia flacai si domnisoare in varsta de zece ani. Probabil, elevi in clasa a patra. La orele pranzului, s-ar fi intors de la scoala cu obrajii imbujorati si ar fi strigat, plini de viata: mamico, am luat un FB la citire! Ori ar fi privit ninsoarea de afara si ar fi tatonat: tati, vorbesti tu cu Mos Craciun sa-mi aduca o saniuta?
Dar n-au avut parte de viata mai mult de cateva luni. In loc sa-l astepte pe Mos Craciun, copiii nimanui au ajuns „material biologic” intr-o rapa din negura padurii...