Silvia Velea - in dragoste

În dragoste, lucrurile nu se petrec ca în desene animate. După ce ai fost dat de pământ, nu te poti dezlipi de pardoseală si să continui să produci gaguri. Teama, până la un anumit punct este si firească, si benefică, în măsura în care nu depăseste granitele prudentei, ale bunului-simt, ale luciditătii si ale observatiei judicioase.
Cu toate astea, citind mai demult cartea unui psiholog, "Inocentă si închipuire", în care multe din asa-zisele "mituri ale iubirii" sunt demolate cu simt de răspundere, am înteles o dată mai mult că iubirea este paradoxală si chiar scandaloasă în felul ei. Are propriile ei legi, se duce unde vrea ea si la cine vrea ea, altfel ne-am îndrăgosti numai de oamenii potriviti si nu ne-am mai izbi orbeste unii de altii. Oricât de pregătit crezi că esti, întotdeauna te ia prin surprindere, ca si când ti s-ar întâmpla pentru prima dată. De aceea poate îti vine să spui că este bizară, nefirească, iratională, pentru că, dintr-o dată, simti în tine pamânturi aride, neudate de lacrimile niciunei femei sau ale niciunui bărbat, nemuncite si necultivate de mâinile niciunei femei sau ale niciunui bărbat. Pamânturi care n-au cunoscut nici ploile blânde de primăvară, nici furtunile verii.
Dragostea are multe fete. Poti iubi cu fiecare cuvânt pe care îl spui, cu fiecare insultă, cu fiecare tăietură a lor. Poti iubi cu fiecare îmbrâncitură. Poti iubi împotriva vointei tale, fiindcă o fortă mai mare decât tine te prinde de ceafă si te îngenunchează, poruncindu-ti să iubesti. O să zici, poate, că asta nu este iubire adevărată. De unde să stiu eu? De unde să stii tu? Eu stiu doar că pe mine nimic nu mă poate îngenunchea cu adevărat decât Dumnezeu, care este Dragoste.
Ar fi nu numai simplu, dar si minunat să constati că iubirea există pur si simplu în tine. Nu-i da nume, nu o lua la întrebări. Tocmai fiindcă te astepti ca ea să arate cumva anume, să fie ceva anume, te împiedică să vezi ceea ce este de fapt. Uneori se face simtită printr-o senzatie intensă, alteori doar prin dorinta neînteleasă de a zâmbi cuiva. Câteodată simti o mie de brate care te strâng, ca rădăcinile unui copac fermecat, care s-au înfăsurat în jurul tău si care se hrănesc din carnea si din sângele tău.
Iar tu accepti.

sursa: www.raspandacul.net

Comments

Popular posts from this blog

"Poze Soc" din Lost - Gafa la Antena 1

De citit astazi despre bolovanul Marga si plagiatorul Ponta