Adriana Udres

Într-o seară, m-am oprit din mers, m-am asezat pe o bancă si am privit luna. În fiecare secundă se schimba ceva în înfătisarea peisajului. Un simplu firicel de nor îi modifica forma, intensitatea luminii sau nuanta. Fiecare clipă aduce altceva. Nimic nu rămâne la fel. Oamenii se schimbă. Cazi astăzi într-o groapă, mâine esti mai atent pe unde păsesti. Dacă azi te răneste cineva, data viitoare ai grijă sa te protejezi si ridici scutul. O persoană îti înseală încrederea, cu următoarea ocazie o să-ti girezi mai greu sufletul. Niciodată nu mai ai inocenta primei dăti. Apare un mugure, se deschide, înfloreste si cade. Următorul mugure va fi diferit, cu o altă formă, din care va iesi o altă floare. Totul evoluează sau regresează. Nimic nu stagnează. Suntem sortiti schimbării exterioare si interioare. Desi avem senzatia că am rămas neschimbati de când am făcut ochi, în fiecare zi se mai modifică ceva în fiinta noastră. Se mai adaugă o bucurie, o suferintă, un zâmbet, o lacrimă, ne îmbogătim sau sărăcim sufleteste. De multe ori ne dorim ca lucrurile să se oprească în loc, să avem parte de o fericire vesnică. Noroc că nu ni se împlinesc toate dorintele. Ce plictiseală ar fi să trăiesti la nesfârsit acelasi moment fericit, fără nefericirea care-l pune în valoare. Viata presupune miscare, trăire, n-o poti opri din drum, ar fi ca si când ti-ai dori ca un râu să nu mai curgă. Clipele grele au si ele semnificatia lor, în toate există o balantă, un echilibru care te face să-ti poti trăi viata, îndemnându-te în acelasi timp să mergi mai departe.