Ion Luca Caragiale

Libertatea opiniunilor este principiul cel mare, pe care, după atâtea lupte de veacuri, l-a instaurat omenirea ca fundament al vietii sale sociale. Acestui principiu sfânt datorăm în cea mai mare parte bunul trai particular si linistea publică.
A-mi spune părerea este dreptul cel mai sacru ce-l am eu, individ gânditor, în mijlocul semenilor mei. Omul este regele creatiunii: acest suveran este gelos de coroana lui, care e gândirea, si tot atâta de sceptrul lui, care este expresia. Dar, ca toate principiile sacre, si principiul acesta nu-i scutit de o bubulită - mică, ce-i drept, însă nu tocmai atât de mică încât să treacă neluată în seamă.
Regele creatiunii, reusind să-si recapete sceptrul, si l-a exercitat cu atât de adâncă convingere de la o vreme, încât a ajuns să crează că dreptul lui îi este chiar o datorie. De unde, mai-nainte, orice rege al creatiunii, afară de rare exceptii de bravură, trebuia să-si ascunză bine coroana sub căciulă si să-si înghită sceptrul, astăzi toti regii creatiunii se cred datori a-si purta fătis coroana în cele mai mărunte împrejurări ale vietii private si publice si a face continuu semne de suveranitate cu sceptrul lor. Căci - orice clipă de abdicare ar fi un act de extremă lasitate, si unui rege nu-i e permis să fie nici o clipă las.

Sursa:http://www.raspandacul.net/