Tudor Octavian - Tabelul lui Mendeleev

Desi se maritase doar de trei ani cu un norvegian lalâu si desirat, Rozeta o facea pe norvegianca. Mai, voi aici, în România, nu obisnuiti fosfor? A facut ea pe mirata, când Marian i-a spus nevesti-sii, Mariana, ca i-a uitat numele dupa tata al lui Stalin. Da’ la ce-ti trebuie numele lui Stalin?, l-a întrebat Mariana. Asa, de-al dracului, c-am început sa uit, a zis Marian. Fiindca nu consumati fosfor, a facut-o pe desteapta Rozeta. Mâine îti fac eu un sufle de pastârnac à la Oslo si ai sa vezi ce bine o sa-ti fie!
Rozeta avea solutii naturiste pentru orice. Si toate conform cu tabelul lui Mendeleev. La ei, în Norvegia, o tinea ea, nimeni nu manânca spanac de dragul spanacului, ci pentru fier. Fierul ajuta în afaceri. Cu un regim alimentar bogat în fier, românii, care-s mai isteti ca nordicii, ar fi ajuns departe.
Tu cum stai cu memoria, Rozeto?, a întrebat-o cu un glas prea duios, ca sa fie adevarat, Marian. Mersi, bine, a raspuns ea întepata. Atunci o sa-ti manânci singura sufleul de pastârnac, ca sa-ti aduci aminte ca data trecuta, când ai trecut pe la noi, ca sa ne înveti foloasele magneziului, mi-ai cerut cincizeci de euroi si nu mi i-ai mai dat înapoi. Asta-i obiceiul tau prost, a zis Rozeta, care-si permitea uneori sa fie mai directa decât i-ar fi permis statutul ei de verisoara de-a doua a Marianei. Si îsi permitea, deoarece Marian, când a cunoscut-o, i-a facut nitel curte. Ca sa ne integram mai repede unii cu altii în fata familiei, i-a zis el Marianei, când aceasta a început sa observe cu ce ochi se uita barbatu-sau la fundul Rozetei.
Si, ce, a mai zis Rozeta, ocolind ca întotdeauna subiectul care nu-i convenea, ti-a picat rau magneziul? Manânci doua piersici si, gata, ti-ai facut plinul de magneziu. Pariez ca amândoi stati prost cu calciul. Nu-i asa, Mariano, ca te neglijeaza? De la calciu vine. N-aveti calciu, n-aveti libido. Ei, pe naiba, de la calciu! Vine ca n-avem timp si noi de un somn mai lung, a zis Mariana. Toate-s pe fuga. Iar dupa ce cresc copiii, nici nu-ti mai sta mintea la giugiuleli. Nu-i de la copii, a zis Rozeta, e de la arsenic. Nu mâncati destul usturoi. Lui Lars al meu îi dau doi catei zilnic si devine leu. Marian s-a uitat lung la Lars, care privea pe fereastra la gainile care ciuguleau dintr-un ambalaj de polimeri. Lars aducea mai mult cu un bou decât cu un leu. Ma miram eu de ce pute, a zis Marian. A ce pute?, a sarit la cearta Rozeta. A mujdei, a raspuns relaxat Marian. Tocmai terminase un gratar de vitel si gratarul îi picase perfect. Dar nu din cauza vitelului, ci a galeniului. Avea omul lui, care-i dadea vitelde lapte de la tarani, bogat în molibden, tantal, seleniu, terentiu si mai ales în galeniu. Câte putin din fiecare, dar suficient ca, dupa masa, Marian sa-si aprinda o tigara, sa-si termine berea si sa se uite la Rozeta cu mila. În numai trei ani de alimentatie ecologica, saturata de calciu, arata ca o bucata de creta. Nici macar fund nu mai avea.