Scrisoarea lui Adrian Paunescu adresata lui Nicolae Ceausescu.
Scrisoarea - o odă închinată „Măriei sale“ Nicolae Ceauşescu - a fost redactată la aproape un an după interzicerea Cenaclului Flacăra, în iunie 1985, când cinci tineri au murit călcaţi în picioare pe Stadionul Petrolul din Ploieşti în timpul unui spectacol organizat de Păunescu.
Documentul - care se întinde pe patru pagini redactate la maşina de scris - este datat „noaptea de 7 spre 8 februarie 1986“. Pretextul găsit de Păunescu pentru a-i scrie „iubitului tovarăş“ a fost o cuvântare „extraordinară“ la Şedinţa Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 6 februarie 1986. În acea cuvântare, Ceauşescu punea anumite eşecuri din „înfăptuirea planului cincinal“ pe seama incompetenţei unor persoane din conducerea partidului.
La scrisoare, Păunescu a ataşat şi o poezie, intitulată „Vă mulţumesc - versuri de ecou la Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 6 februarie 1986“.
Cuvântarea lui Ceauşescu a inspirat poezia „Vă mulţumesc“
Versuri de ecou la Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 6 februarie 1986
„Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.
Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.
Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.
Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.
Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, «nu de justificări»,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.
Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n '72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»
De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.
Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.
Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.
În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.
Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.
Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.
Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.
Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,
Să vină Adevărul, să vină Primăvara.
Sursa: Cotidianul.ro
La dezvaluirile din Cotidianul , tovarasul Paunescu raspunde:
“E treaba mea cum vorbeam cu el! Ce te f..e pe dumneata grija asta, cum îi scriam eu lui?!”, “Parcă sunteţi născuţi din cizma lui Adolf Hitler! De unde atâta fundamentalism, atâta trogloditism? Da' cine p..a mă-sii sunteţi voi, mă, să mă-ntrebaţi pe mine? Voi ce-aţi făcut?”. Aşa a reacţionat Adrian Păunescu la întrebările reporterului Andrei Udişteanu referitoare la scrisoare adresată de actualul senator PSD lui Nicolae Ceauşescu. “Gigantul” Păunescu, după cum se autocaracterizează, se arată deranjat de faptul că “viermii” din presă au intrat în posesia acelei scrisori şi răbufneşte la adresa semnatarului articolului din Cotidianul.
Documentul - care se întinde pe patru pagini redactate la maşina de scris - este datat „noaptea de 7 spre 8 februarie 1986“. Pretextul găsit de Păunescu pentru a-i scrie „iubitului tovarăş“ a fost o cuvântare „extraordinară“ la Şedinţa Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 6 februarie 1986. În acea cuvântare, Ceauşescu punea anumite eşecuri din „înfăptuirea planului cincinal“ pe seama incompetenţei unor persoane din conducerea partidului.
La scrisoare, Păunescu a ataşat şi o poezie, intitulată „Vă mulţumesc - versuri de ecou la Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 6 februarie 1986“.
Cuvântarea lui Ceauşescu a inspirat poezia „Vă mulţumesc“
Versuri de ecou la Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 6 februarie 1986
„Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.
Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.
Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.
Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.
Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, «nu de justificări»,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.
Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n '72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»
De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.
Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.
Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.
În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.
Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.
Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.
Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.
Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,
Să vină Adevărul, să vină Primăvara.
Sursa: Cotidianul.ro
La dezvaluirile din Cotidianul , tovarasul Paunescu raspunde:
“E treaba mea cum vorbeam cu el! Ce te f..e pe dumneata grija asta, cum îi scriam eu lui?!”, “Parcă sunteţi născuţi din cizma lui Adolf Hitler! De unde atâta fundamentalism, atâta trogloditism? Da' cine p..a mă-sii sunteţi voi, mă, să mă-ntrebaţi pe mine? Voi ce-aţi făcut?”. Aşa a reacţionat Adrian Păunescu la întrebările reporterului Andrei Udişteanu referitoare la scrisoare adresată de actualul senator PSD lui Nicolae Ceauşescu. “Gigantul” Păunescu, după cum se autocaracterizează, se arată deranjat de faptul că “viermii” din presă au intrat în posesia acelei scrisori şi răbufneşte la adresa semnatarului articolului din Cotidianul.
Comments