Gelu Arcadie Murariu
Faptul că multi oameni se tem de Viată (stiind suficiente lucruri despre ea) mai mult decât se tem de moarte (fără a sti mai nimic despre ea), rămâne unul din paradoxurile existentei. Unii dintre ei se tem să afle mai multe despre ce înseamnă a Trăi cu adevărat, preferând să-si irosească zilele în asteptarea a ceea ce stiu a fi inevitabil, cu o resemnare lipsită de orice argument logic.
Cu câtva timp în urmă a fost făcut un studiu, având ca subiecti 3000 de persoane. Li s-a cerut să răspundă la întrebarea, "Ce scop aveti în viată, pentru ce trăiti?" Rezultatele studiului a revelat faptul că 94 la sută din ei pur si simplu "îndurau" prezentul, în timp ce asteptau "ceva" să se întâmple. Unii asteptau să le crească copiii, altii să întreprindă o mult visată călătorie, ori pur si simplu ziua de mâine.
Cei mai multi oameni asteaptă să le vină de undeva, din afară, împlinirea vietii. Se tem să scruteze lăuntrul propriei fiinte, îngroziti de întunericul pe care-l intuiesc acolo, ignorând în acelasi timp Sursa care le-ar putea lumina existenta. Altii apelează la drogul satisfactiilor superficiale si imediate, sorbind cu lăcomie un substitut al vietuirii, care-i turmentează si-i ajută să mascheze lipsa de scop si sens a vietii lor.
Un părinte se duse la magazinul de jucării să cumpere de Crăciun o jucărie pentru băiatul lui. Vânzătorul îi recomandă o jucărie nouă, cu caracter educativ, abia sosită în magazin. Cutia continea piesele neasamblate ale jucăriei, pe care copilul trebuia să le asambleze. Numai că, oricum încerca băiatul să potrivească piesele, nu reusea nicidecum să le pună împreună. Jucăria fusese intentionat proiectată astfel, ca să învete pe copiii cum să abordeze provocările la care viata îi va supune.
Restul articolului pe raspandacul.net sau pe blogul autorului Agapia
Cu câtva timp în urmă a fost făcut un studiu, având ca subiecti 3000 de persoane. Li s-a cerut să răspundă la întrebarea, "Ce scop aveti în viată, pentru ce trăiti?" Rezultatele studiului a revelat faptul că 94 la sută din ei pur si simplu "îndurau" prezentul, în timp ce asteptau "ceva" să se întâmple. Unii asteptau să le crească copiii, altii să întreprindă o mult visată călătorie, ori pur si simplu ziua de mâine.
Cei mai multi oameni asteaptă să le vină de undeva, din afară, împlinirea vietii. Se tem să scruteze lăuntrul propriei fiinte, îngroziti de întunericul pe care-l intuiesc acolo, ignorând în acelasi timp Sursa care le-ar putea lumina existenta. Altii apelează la drogul satisfactiilor superficiale si imediate, sorbind cu lăcomie un substitut al vietuirii, care-i turmentează si-i ajută să mascheze lipsa de scop si sens a vietii lor.
Un părinte se duse la magazinul de jucării să cumpere de Crăciun o jucărie pentru băiatul lui. Vânzătorul îi recomandă o jucărie nouă, cu caracter educativ, abia sosită în magazin. Cutia continea piesele neasamblate ale jucăriei, pe care copilul trebuia să le asambleze. Numai că, oricum încerca băiatul să potrivească piesele, nu reusea nicidecum să le pună împreună. Jucăria fusese intentionat proiectată astfel, ca să învete pe copiii cum să abordeze provocările la care viata îi va supune.
Restul articolului pe raspandacul.net sau pe blogul autorului Agapia
Comments