“Pasărea în spaţiu” a lui Brâncuşi, un Diego sculptat de Giacometti şi o serigrafie semnată Andy Warhol, pentru prima dată la Bucureşti

"Expoziţia este de o importanţă uriaşă pentru muzeu şi pentru oraş. Bucureştiul a suferit de o lungă izolare culturală. Pentru o asemenea operaţiune efortul economic este extraordinar”, a remarcat Mihai Oroveanu, directorul MNAC. Iar această expoziţie, unică şi foarte scumpă, e cu atât mai specială cu cât vine la vreme de criză economică. “Costurile pentru asigurarea lucrărilor au fost foarte mari, la un moment dat unii sponsori s-au retras, iar colecţia, deja ajunsă la Bucureşti, a trebuit să stea într-un depozit, păzită cu camere video, timp de o lună”, a detaliat acesta. Oroveanu a dat şi câteva cifre: “Pasărea în spaţiu” a lui Brâncuşi a fost estimată la 24 de milioane de euro, valoarea lucrărilor e cuprinsă între câteva mii şi câteva milioane de euro per lucrare, costul aducerii expoziţiei la MNAC atingând o cifră de peste 5 zerouri.

Este vorba despre colecţia alcătuită din 39 de lucrări "tridimensionale", un real parcurs prin istoria sculpturii secolului trecut, a omului de afaceri din industria tutunului Simon Spierer.
Numele expoziţiei (“Pădurea de statui”) e acelaşi cu numele colecţiei dat de proprietarul iniţial. În 2004, acesta a donat colecţia, care cuprindea sculpturi de la “Pasărea în spaţiu”, a lui Brâncuşi (1927), la lucrarea lui Laurent de Pourry din 2004 (trecând prin Giacometti, Louise Bourgeois, Henry Moore, Arnaldo Pomodoro, Anthony Caro, Max Ernst sau Isamu Noguchi), muzeului german din Landul Hessen, Darmstadt.
Itinerată deja în Bulgaria şi în Grecia, expoziţia îşi asumă raţiunile “imperfecte”, logica subiectivă& nespecializată inerentă unei colecţii. Echipa de specialişti de la Institutul pentru Schimburi Culturale din Tubingen, care a avut cea mai mare contribuţie la plata asigurării lucrărilor la Bucureşti, alături de Banca Românească, Domeniile Sâmbureşti şi, în foarte mică măsură, statul român, a păstrat dispunerea sculpturilor în spaţiu conformă instalării lor în muzeul din Darmstadt.
Expoziţia este o instalaţie gândită iniţial de Spierer pentru spaţiul propriei case şi apoi reconstituită la muzeu. O “pădure” (oricât de nefericit ar putea părea acest concept) care invită vizitatorul la mişcare în interiorul instalaţiei. În afara “tridimensionalităţii” şi verticalităţii, lucrările mai au un element comun, cu câteva excepţii contemporane. Acesta este apartenenţa la modernitate, sculptura fiind înţeleasă astfel ca tentativă de esenţializare a realităţii prin apelul la forme abstracte. De la “Pasărea în spaţiu” a lui Brâncuşi, din bronz polisat, cea mai elaborată din seria păsărilor şi din pricina căreia, povesteşte Spierer într-un documnetar care poate fi văzut la MNAC, Brâncuşi ar fi lăcrimat în momentul în care i-a adus, personal, lucrarea, la bustul filiform al lui Diego (Mic bust al lui Diego pe o coloană) realizat de fratele acestuia, teribilul Alberto Giacometti.
De aproape (măcar vizual, dacă nu şi tactil, muzeele româneşti nepermiţând atingerea exponatelor) sau de departe (urmărind eventualele juxtapuneri şi relaţii), experienţa traversării spaţiului dintre lemn, plexiglas, bronz, fier, oţel, cupru ş.a. poate fi copleşitoare. Asta în măsura în care traseul unui eventual vizitator nu se ciocneşte de traseul unuia dintre mulţii şi din păcate nu tocmai silenţioşii paznici, parte din măsurile sporite (altfel bine venite) de securitate.
Expoziţia va fi deschisă până în luna martie. Pentru mai multe detalii accesaţi www.mnac.ro.

Sursa Cotidianul