Libe Havas-Burihovici - supravieţuitoare a Holocaustului
„În ghetou, se făcea foarte des apelul, la câteva ore. Dacă o femeie era însărcinată, era lovită cu cizmele până avorta. Cu nou-născuţii se juca fotbal. Ne obligau să facem o roată, cu privirea în interior. Iar în cerc militarii jucau fotbal cu nou-născuţii”
„Într-una din zilele lui ianuarie 1942, mama, care stătea pe jos lângă mine, bolnavă de tifos, a fost împuşcată. N-am văzut pe niciunul dintre noi să-şi plângă proprii morţi, fiecare îşi aştepta rândul”.
„Carnea friptă ne stârnea foamea. Greu de crezut, dar se practica un fel de canibalism. Era o provocare prea mare ca să rezişti mirosului de carne friptă, fie ea chiar şi de om. Ştiţi cu ce mă hrăneam? Cu fecale îngheţate. Aveam păduchi în toţi porii. Dacă mă scuturam odată, se împânzea totul. Mă culcam pe cadavre, iar toţi păduchii veneau pe corpurile care mai aveau puţină căldură”.
„La Golta era un locotenent, Ştefănescu, şi într-o seară a trimis după mine. Berta a încercat să se opună, dar n-a putut. Când am ajuns la acest ofiţer, mi s-a spus clar ‘ori patu, ori împuşcatu’. Şi acest locotenent a abuzat de mine”
Libe Havas-Burihovoici a scris 33 de pagini pentru un volum de memorii ce nu va apărea în timpul vieţii sale şi nu-l iartă pe Ion Iliescu: „Dumnezeule, sunt cel mai feroce duşman al lui Ion Iliescu, de când am auzit că a spus că în România n-a fost Holocaust! Cum nu? Şi noi, şi toate mărturiile? Eu sunt gata să jur pe memoria tatălui meu, a mamei mele, a fiului meu, că tot ce v-am spus este adevărat”.
Un interviu de exceptie, cutremurator, in Evenimentul zilei
„Într-una din zilele lui ianuarie 1942, mama, care stătea pe jos lângă mine, bolnavă de tifos, a fost împuşcată. N-am văzut pe niciunul dintre noi să-şi plângă proprii morţi, fiecare îşi aştepta rândul”.
„Carnea friptă ne stârnea foamea. Greu de crezut, dar se practica un fel de canibalism. Era o provocare prea mare ca să rezişti mirosului de carne friptă, fie ea chiar şi de om. Ştiţi cu ce mă hrăneam? Cu fecale îngheţate. Aveam păduchi în toţi porii. Dacă mă scuturam odată, se împânzea totul. Mă culcam pe cadavre, iar toţi păduchii veneau pe corpurile care mai aveau puţină căldură”.
„La Golta era un locotenent, Ştefănescu, şi într-o seară a trimis după mine. Berta a încercat să se opună, dar n-a putut. Când am ajuns la acest ofiţer, mi s-a spus clar ‘ori patu, ori împuşcatu’. Şi acest locotenent a abuzat de mine”
Libe Havas-Burihovoici a scris 33 de pagini pentru un volum de memorii ce nu va apărea în timpul vieţii sale şi nu-l iartă pe Ion Iliescu: „Dumnezeule, sunt cel mai feroce duşman al lui Ion Iliescu, de când am auzit că a spus că în România n-a fost Holocaust! Cum nu? Şi noi, şi toate mărturiile? Eu sunt gata să jur pe memoria tatălui meu, a mamei mele, a fiului meu, că tot ce v-am spus este adevărat”.
Un interviu de exceptie, cutremurator, in Evenimentul zilei
Comments