Carti de citit - Radu Mărculescu - Mărturii pentru Judecata de Apoi
„Mărturii pentru Judecata de Apoi" ar fi putut să fie un mare roman, şi ce bine ar fi fost să fie aşa! Profesorul Radu Mărculescu avea un talent execepţional, ar fi trebuit să facă literatură, dar secolul XX i-a fost potrivnic.
Din nefericire, „Mărturiile" nu sunt ficţiune, sunt autentice, răni adevărate, citind aproape că le simţi cum dor. Radu Mărculescu le-a păstrat în minte, le-a scris şi le-a rescris de mii de ori, dar niciodată pe hârtie înainte de 1990. Dar timpul din urmă a fost blând cu el. Şi-a împlinit destinul: a lăsat aceste două cărţi care dau suferinţelor sale un sens înalt, dar accesibil şi nouă, păcătoşilor.
" "În ziua când s-a întors acasă, Radu Mărculescu a zăbovit o oră în plus în gară, o oră doar, cât să se întunece. Nu voia să îl vadă lumea de pe strada sa în zdrenţe. Această sensibilitate faţă de lumină străbate întreaga carte. Înainte să fie dus după gratii, pe drumul acela blestemat, sorbea soarele, încerca să îi ţină minte fiecare rază, să ştie de ce nu are voie să moară.
„Mărturiile" se încheie cu această frază pe care sunt sigur că a repetat-o anul trecut, când s-a înfăţişat aşa cum l-am cunoscut, înţelept şi plin de lumină, la Judecata de Apoi: „Doamne, cum să-Ţi mulţumim că nu ne-ai încercat peste puterile noastre?"."
Andrei Craciun - Adevarul
http://www.adevarul.ro/andrei_craciun-opinii/Lumina_7_680401958.html
Din nefericire, „Mărturiile" nu sunt ficţiune, sunt autentice, răni adevărate, citind aproape că le simţi cum dor. Radu Mărculescu le-a păstrat în minte, le-a scris şi le-a rescris de mii de ori, dar niciodată pe hârtie înainte de 1990. Dar timpul din urmă a fost blând cu el. Şi-a împlinit destinul: a lăsat aceste două cărţi care dau suferinţelor sale un sens înalt, dar accesibil şi nouă, păcătoşilor.
" "În ziua când s-a întors acasă, Radu Mărculescu a zăbovit o oră în plus în gară, o oră doar, cât să se întunece. Nu voia să îl vadă lumea de pe strada sa în zdrenţe. Această sensibilitate faţă de lumină străbate întreaga carte. Înainte să fie dus după gratii, pe drumul acela blestemat, sorbea soarele, încerca să îi ţină minte fiecare rază, să ştie de ce nu are voie să moară.
„Mărturiile" se încheie cu această frază pe care sunt sigur că a repetat-o anul trecut, când s-a înfăţişat aşa cum l-am cunoscut, înţelept şi plin de lumină, la Judecata de Apoi: „Doamne, cum să-Ţi mulţumim că nu ne-ai încercat peste puterile noastre?"."
Andrei Craciun - Adevarul
http://www.adevarul.ro/andrei_craciun-opinii/Lumina_7_680401958.html
Comments