Românio, ce-ti mai place prostia!

"În România, oameni mai discriminaţi ca deştepţii nu există. Ne purtăm execrabil cu toţi cei puţin sau mai mult altfel, dar cu inteligenţa în exces avem o problemă specială. Cu cât eşti mai deştept, cu atât gradul tău de posibilitate de a te integra în societate scade. Cu cât îţi merge mintea mai bine, eşti mai competent la serviciu, străluceşti într-un anumit domeniu (indiferent că eşti mecanic sau astrofizician), ai un talent baban, ţinteşti spre performanţă, cu atât semenii tăi (unii şi de care depinzi) te vor trata mai mult ca pe-o ciumă şi mai puţin ca pe-un om.

Bunăoară astăzi, avocatul lui Gigi Becali a depus la instanţă o cerere plină de greşeli, în care se ruga pentru eliberarea clientului său. Gigi, o fi el cum o fi, dar bani are. Şi-un avocat bun (ori măcar unul care ştie să pună cratime) poate plăti. Dar nu, chiar atunci când e vorba de pielea lui, Gigi, ca mulţi români bravi, angajează un analfabet. Cu el se simte confortabil, lui îi poate da ordine bizare, în faţa lui poate străluci. Ce contează că e apărat prost? Ce contează că avocaţi sclipitori s-ar fi abonat cu drag la un proces ca cel al lui Becali? Gigi dă banul, Gigi face puşcăria.

Acum câţiva ani, Gândul a avut o iniţiativă admirabilă. A publicat poveşti despre olimpicii României. Nişte copii de vis, şansa şi mândria noastră. Pe naiba. Citeam înlemnită comentariile, 90% erau: “degeaba e deştept, ca e de fapt un şoarece de bibliotecă şi în afară de chimie n-o să fie în stare de nimic.” De ce mama focului să nu fie în stare? Să facă mici, să danseze Macarena? Ce mama mă-sii le lipsea? Asta când nu veneau cetăţeni care înjurau de-a dreptul subiecţii articolelor şi se arătau nemulţumiţi: “ce ne tot scoateţi ochii cu olimpicii ăştia?”Chiar, cum au îndrăznit? Îmi aduc aminte cu tandreţe de un inspector şcolar care mi-a sugerat după ce m-am calificat la internaţionala de filosofie să ajut un alt elev din lot în timpul probei. I-am zis că nu se poate asta, din multe motive evidente. Mi-a trântit-o franc în faţă: “Degeaba te duce capul, dacă nu eşti om.” Deci deşteptul, performantul, ăla care-şi vede de treabă în direcţia lui, dacă nu-i colaborativ cu metehnele celorlalţi e mai puţin om.

Ceea ce mă duce la ministrul culturii care explica sus şi tare că Ioan Holender, responsabil cu succesul Festivalului Enescu, e un tip cu care nu se poate lucra. La Opera din Viena au colaborat cu el până n-au mai putut, dar în ţărişoara noastră dacă vii cu standarde înalte se cheamă că nu eşti om de echipă. Ori de gaşcă, mă rog. Degeaba e Holender cel mai bun, asta e aşa, o chestie peste care treci cu vederea, că na, e imposibil.
Am recrutat la un moment dat nişte oameni pentru o instituţie românească. Unul dintre ei era sclipitor (şi-n CV şi-n realitate) şi pe el mi-a fost cel mai greu să-l plasez. Discuţiile erau: “de ce un tip ca el ar lucra cu noi?” (adică ştim că nu prea suntem grozavi, dar ne păstrăm media de IQ scăzută), “ce interese ascunse ar avea?”, “crezi că o să vrea să facă ce îi dăm de făcut?”. Răspunsurile erau evidente: ar lucra că vrea o leafă şi îl interesează jobul, n-are interese ascunse, deştepţii nu sunt un fel de Mr. Evil din cine ştie ce film de acţiune şi da, o să facă, deştepţii nu sunt o specie de bolnavi psihic care zic că vor să tricoteze şi după aia se răzgândesc şi încep brusc să croşeteze."


Tot textul pe : https://www.facebook.com/tibi.dutu.7

Comments

Popular posts from this blog

"Poze Soc" din Lost - Gafa la Antena 1

Bestoftheweb.ro 02/25/2012 (a.m.)

Babuinii conduc Romania - astazi babuinul Relu Fenechiu