Cel mai rău mă descumpănesc vorbele oamenilor. Mi se pare că violenta fizică, cea care e atât de evidentă, îti dă posibilitatea să ripostezi, să lovesti înapoi, să fugi, dacă trebuie. Pe cea psihică o găsesc mult mai solubilă în fiinta noastră, mai insidioasă, mai greu de înfruntat si de înlăturat. Pentru simplul motiv că suntem crescuti într-o societate care ne învată că vorbele nu înseamnă nimic: "Doar nu esti prost să iei în seamă tot ce auzi?! Păi sunt necazuri mai mari, frate, si trebuie să multumesti cerului că nu te-a bătut vreun tată denaturat, când erai mic, sau vreun sot abuziv, când erai mai mare!" Partial sunt de acord, însă cred că violenta are multe forme si niciuna dintre ele nu mi se pare mai usoară. Iar oamenii se agresează în fiecare zi unul pe altul. Sigur, se găseste mereu scuza bunei intentii sau a dorintei de a corecta ceva la celălalt, că doar toti vrem să le facem numai bine semenilor nostri! Cred că, de fapt, celui care deschide gura i-ar trebui un al...