Silvia Velea - Pamantul este rotund

Pământul este rotund. Cred că si viata noastră e rotundă, într-un fel confuz, deoarece ne tot scoate în cale, oricât de departe am merge, oameni, lucruri, situatii care ne întorc în timp si ne silesc să retrăim sentimentele netrăite până la capăt, să înfăptuim lucrurile pe care le-am abandonat cândva, să reactionăm corect în situatiile în care altădată am gresit. Sunt ca niste procese în retrospectivă, pierdute initial, si pe care destinul ne dă cumva sansa să le evaluăm mai bine si, poate, să le câstigăm. Altfel nu-mi explic de ce apar în viata mea oameni care seamănă izbitor fizic si temperamental cu alti oameni care mi-au marcat într-un fel sau altul existenta, determinându-mă să am fată de ei reactii irationale si greu de înteles. Dacă visele spun ceva despre neîmpliniri, despre căutarile lăuntrice, despre esecuri si dorinte nemărturisite; dacă ne-am închis rănile fără să le fi curătat îndeajuns, pentru a se putea vindeca, si dacă ignorăm aceste mesaje care povestesc despre noi însine, atunci viata ne scoate în cale mesageri vii. Să zicem că am fost îndrăgostiti de cineva si am ales să fugim de propria noastră dragoste, acum trebuie să-i înfruntăm amintirea întruchipată de mesagerul viu, într-un cu totul alt context, în care fuga nu mai are niciun sens. Dacă am fost iubiti de cineva, acea iubire va lua chipul altui om, dar ai cărui ochi îi vom recunoaste în trăsăturile străinului. Fată de unii am gresit sau am gresit fată de noi însine în relatie cu ei, iar neîmpăcarea lor (sau poate chiar a noastră) ne urmăreste, altii ne trimit peste timp nostalgia împăcării, fiind asemenea unor fluturări suave de mână pe peronul unei gări. Sunt amintiri gingase a ceea ce am fost, a ceea ce ni s-a dăruit, a frumusetii pe care nu ne-o mai recunoastem. E tulburător si confuz sentimentul că ne-am rătăcit pe propriile noastre urme din trecut, într-un peisaj reflectat, în care nimic nu este ceea ce pare. E tulburător si riscant să spargi oglinzile în care nu vrei să te vezi, fiindcă dincolo de ele, adeseori, te poate înghiti bezna unor nelămuriri si mai mari. Oricât de steril si istovitor ar părea, e mai folositor să privesti cu atentie în acele umbre reflectate ale fiintei tale, fiindcă undeva, într-un colt, ai putea zări drumul care te va scoate din capcana iluziilor.

Sursa articolului http://www.raspandacul.net/

Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile. Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.