Adelaida Low - Egoismul este propria noastra natura
Viata m-a invatat ca oricat ar incerca oamenii sa fuga de egoism - al lor sau al celorlalti - cu atat devin mai egoisti. Acesta este un egoism aparut sub imperativul dorintelor si a necesitatilor. Avem nevoie de egoism, de materialismul pe care ni-l aduce. Respingem egoismul celorlalti pentru ca ei aleg sa detina puterea in acele momente, pentru ca ei aleg ceva pentru ei. Exista in acest egoism dorinta de dominare, de putere, de competitie.
Egoismul este o forma stranie de iubire. Exista mai multe posibilitati de a fi egoist. Unul este egoismul materialist. Acela care se manifesta cand iti doresti ceva doar pentru tine. Aceasta dorinta te domina atat de puternic incat efectele actelor tale asupra celorlalti nu conteaza. Traiesti intr-o continua lupta cu tine si cu cei din jur. Echilibrul face loc unei tensiuni fragile. Pentru a putea compara dorintele tale cu ale celorlalti ai nevoie sa le cunosti. Astfel in egoismul tau este implicata curiozitatea, interesul fata de ceilalti, intrebari, priviri.
Egoismul mai vine si din dorinta de atentie. Avem nevoie de parerile celorlalti despre noi. Indiferenta omoara. Prin manifestarile egoismului materialist atragem atentia asupra noastra. Ceilalti isi exprima o opinie vizavi de noi, de comportamentul nostru. Ceilalti te definesc, te aseaza intr-un tipar. Acum macar stii cine esti. Daca ceilalti nu-ti acorda atentia pe care o doresti cine esti TU?
Exista de asemenea si variante ale egoismului provenit din iubirea de sine. Acel egoism indreptat spre sine, in echilibru cu propria persoana. Dorintele se limiteaza doar la cunoasterea de sine, la lumea interioara. Esti constient de iubirea pe care o porti propriei persoane si odata cu ea vine si iubirea pentru ceilalti. Traiesti prin prisma experientelor tale si interesul fata de ceilalti se transpune in ceea ce daruiesti, nu in ceea ce primesti de la ei. Acest egoism are propriile reguli. Este fluid, se revarsa spre ceilalti, ramanand integru prin ceea ce daruieste.
Da, aceasta este egoism. Sa nu confundam acest egoism care se refera la lumea interioara cu cel care se manifesta in lumea materiala. Cel material are un scop, doreste ceva anume de la ceilalti, cel spiritual doreste sa se manifeste, sa existe si sa depaseasca granitele fiintei care-l adaposteste. In functie de context se rasfrange asupra multor oameni. Atunci este confundat cu iubirea, cu sacrificiul, cu martiriul.
De-a lungul istoriei au existat manifestari ale acestui egoism. Ele au fost dovada ca exista in fiecare dintre noi, ca-l putem atinge si adeseori fiinta noastra este prea mica pentru un egoism atat de puternic.
Egoismul spiritual are un element de detasare, de depasire a propriilor noastre limitari, de a fi tu insuti, de a exista. Conteaza ce spun ceilalti despre tine? Cine sunt ei ca sa-ti spuna cum sa traiesti si sa-ti impuna niste reguli?
Acest egoism te aduce atat de aproape de tine incat atunci cand il vei descoperi, imaginea celorlati despre tine va disparea odata cu nasterea propriului adevar despre tine. Adevarul pe care-l cunosti tu este subiectiv si nimeni nu are dreptul sa-l contrazica pentru ca esti singurul care-l cunoaste. Acel adevar care vine din tine cand esti doar tu in fata ta.
Ramai surd la glasurile trecutului si nu privi prin figurile prezentului, ci asculta adevarul din tine. Acele minciuni care ti s-au spus se transforma in propriile adevaruri. Minciuna este un adevar reprimat, asa ca are nevoie de o transformare. Minciuna reprezinta o energie statica, incremenita in momentul ei. Si va veni clipa in care-si va cere drepturile la miscare, la viata. Se va transforma si va deveni focul mistuitor al celor care au incercat sa o ascunda.
Restul articolului pe :
http://www.damaideparte.ro/
Egoismul este o forma stranie de iubire. Exista mai multe posibilitati de a fi egoist. Unul este egoismul materialist. Acela care se manifesta cand iti doresti ceva doar pentru tine. Aceasta dorinta te domina atat de puternic incat efectele actelor tale asupra celorlalti nu conteaza. Traiesti intr-o continua lupta cu tine si cu cei din jur. Echilibrul face loc unei tensiuni fragile. Pentru a putea compara dorintele tale cu ale celorlalti ai nevoie sa le cunosti. Astfel in egoismul tau este implicata curiozitatea, interesul fata de ceilalti, intrebari, priviri.
Egoismul mai vine si din dorinta de atentie. Avem nevoie de parerile celorlalti despre noi. Indiferenta omoara. Prin manifestarile egoismului materialist atragem atentia asupra noastra. Ceilalti isi exprima o opinie vizavi de noi, de comportamentul nostru. Ceilalti te definesc, te aseaza intr-un tipar. Acum macar stii cine esti. Daca ceilalti nu-ti acorda atentia pe care o doresti cine esti TU?
Exista de asemenea si variante ale egoismului provenit din iubirea de sine. Acel egoism indreptat spre sine, in echilibru cu propria persoana. Dorintele se limiteaza doar la cunoasterea de sine, la lumea interioara. Esti constient de iubirea pe care o porti propriei persoane si odata cu ea vine si iubirea pentru ceilalti. Traiesti prin prisma experientelor tale si interesul fata de ceilalti se transpune in ceea ce daruiesti, nu in ceea ce primesti de la ei. Acest egoism are propriile reguli. Este fluid, se revarsa spre ceilalti, ramanand integru prin ceea ce daruieste.
Da, aceasta este egoism. Sa nu confundam acest egoism care se refera la lumea interioara cu cel care se manifesta in lumea materiala. Cel material are un scop, doreste ceva anume de la ceilalti, cel spiritual doreste sa se manifeste, sa existe si sa depaseasca granitele fiintei care-l adaposteste. In functie de context se rasfrange asupra multor oameni. Atunci este confundat cu iubirea, cu sacrificiul, cu martiriul.
De-a lungul istoriei au existat manifestari ale acestui egoism. Ele au fost dovada ca exista in fiecare dintre noi, ca-l putem atinge si adeseori fiinta noastra este prea mica pentru un egoism atat de puternic.
Egoismul spiritual are un element de detasare, de depasire a propriilor noastre limitari, de a fi tu insuti, de a exista. Conteaza ce spun ceilalti despre tine? Cine sunt ei ca sa-ti spuna cum sa traiesti si sa-ti impuna niste reguli?
Acest egoism te aduce atat de aproape de tine incat atunci cand il vei descoperi, imaginea celorlati despre tine va disparea odata cu nasterea propriului adevar despre tine. Adevarul pe care-l cunosti tu este subiectiv si nimeni nu are dreptul sa-l contrazica pentru ca esti singurul care-l cunoaste. Acel adevar care vine din tine cand esti doar tu in fata ta.
Ramai surd la glasurile trecutului si nu privi prin figurile prezentului, ci asculta adevarul din tine. Acele minciuni care ti s-au spus se transforma in propriile adevaruri. Minciuna este un adevar reprimat, asa ca are nevoie de o transformare. Minciuna reprezinta o energie statica, incremenita in momentul ei. Si va veni clipa in care-si va cere drepturile la miscare, la viata. Se va transforma si va deveni focul mistuitor al celor care au incercat sa o ascunda.
Restul articolului pe :
http://www.damaideparte.ro/
Comments